Un copil e bine să vină pe lume în următorul scenariu:

Părinții se iubesc ṣi au o relație armonioasă ṣi trainică

AMÂNDOI părinții să îṣi dorească bebeluṣul !!!!

Minim o sursă de venit stabilă. Sau mai exact părinții trebuie să aibă UNDE să îl crească ṣi CU CE să îl crească.

Ideal ar fi ca părinții să fie maturi fizic, psihic ṣi emoțional. Astfel îi pot oferi copilaṣului un mediu de creṣtere armonios. Copiii nu se fac sub 18 ani dar nici dupa 45. (Sigur că societatea are ṣi toate extremele, dar acestea nu trebuie sa fie un model) Pentru o sarcină ṣi o naṣtere cu riscuri minime, ideal ar fi ca părinții aflați la prima experiență să fie între 25 si 35 ani.

Copiii se fac PLANIFICAT. Cu analize înainte de sarcină, cu pregătirea unui context favorabil pentru un bebeluṣ, renunțarea la factorii potențial toxici (fumat, alcool, cafea, medicamente, etc) cu câteva luni înainte, etc.

Suflețelul nou, trebuie dorit, aṣteptat, "chemat" de sus, dintre îngeri, de 2 părinți pregătiți să îl integreze în această lume.

Aṣa se fac copiii, ṣi NU din alte motive:

- copiii NU se fac la număr, la grabă, la beție, la ambiție

- NU se fac ca vor bunicii nepoți, că e vârsta, că am chef de o pauză de la muncă, sau că poate salvează o căsnicie. Nici NU se fac copiii că a nascut si naṣa si vecina ṣi colega sau alte cunoṣtinte.

- NU se fac pentru alocație, ajutor în gospodarie sau pentru a se creṣte unii pe alții. Ṣi bineinteles nu se fac pentru a fi trimiṣi la muncă sau la cerṣit.

- NU se fac copiii nici pentru a spera la un viitor împreună cu un partener pe care am pus ochii sau pentru a constrânge pe cineva într-un angajament/relație/căsnicie pe termen lung

- copiii NU se fac la întâmplare, oricand, cu oricine, la orice varsta sau în afara unei căsnicii.

Copiii se fac din iubire, când trebuie, cu cine trebuie... altfel e un dezastru pentru toti 3.