ÎNȚĂRCAREA COPILULUI.
CUM SE FACE CORECT PENTRU A EVITA COMPLICAȚIILE?
Perioada alăptării este una din cele mai frumoase experiențe pentru mame. Momentul sau motivul înțărcării nu îl vom discuta în acest articol. Fiecare mamă hotărăşte cum consideră că e mai bine pentru ea şi respectiv pentru copilul ei.
Alăptarea tardivă are avantajele ei, deşi există voci care spun că ar fi o serie de complicații psiho-emoționale pentru copil.
Înțărcarea prea rapidă sau la cerere este cealaltă extremă a situației, deşi există uneori circumstanțe medicale care o justifică.
Cele mai multe femei reuşesc să alăpteze pânã la 6-9 luni, ceea ce este minunat şi suficient pentru un bebeluş să crească şi să se dezvolte sănătos.
VARIANTE DE ÎNȚĂRCARE:
A) Înțărcarea la cererea copilului - autoînțărcarea
Există copilaşi care hotărăsc singurei când nu mai vor lapte de la sân, deseori la câteva săptămâni sau luni după debutul diversificării.
Această variantă este cea mai uşoară pentru mamă, atât din punct de vedere psihologic cât şi fizic pentru că refuzul bebeluşului să stea la sân este treptat şi intermitent, iar sânul îşi scade fiziologic producția de lapte, proporțional cu refuzul copilului.
Mastita apare extrem de rar sau deloc, mama netrebuind să facă mare lucru pentru a preveni supraîncărcarea sânului cu lapte.
B) Înțărcarea prin lactație insuficientă
Se întâmplă mai frecvent când e vorba de gemeni sau tripleți, mame minore foarte tinere, naşteri traumatice emoțional, stress matern deosebit, etc.
Practic mama nu produce lapte suficient şi nu reuşeşte (nici cu suplimente alimentare sau alte metode) să îşi hrănească copilul/copiii suficient.
Din dorința de a satisface foamea bebeluşului ea începe să administreze lapte praf, inițial ca şi supliment, iar treptat din ce în ce mai mult cantitativ, până îşi va pierde complet laptele.
Orice supliment de lapte praf dat copilului este (pentru sân) un semnal că bebeluşul nu are nevoie de mai mult lapte, astfel încât producția de secreție lactată va scădea conform legii cererii şi a ofertei.
Multe mame pierd laptele cu ocazia puseelor de creştere. Intră în panică văzând că bebeluşul nu se satură, şi în loc să țină copilul la sân pentru a stimula producția de lapte, ele se grăbesc să le ofere lapte praf. Acesta este începutul sfârşitului pentru alăptare. În câteva săptămâni vor pierde laptele definitiv.
Mastita apare rar în aceste situații
C) Înțărcarea din cauza unor complicații medicale/tratamente incompatibile cu alăptarea (sau separarea bruscă de copil)
De obicei acestea sunt situații neprevãzute, acute şi suficient de grave încât să justifice oprirea alăptării bebelușului pentru a putea face mama tratamentul bolii respective în cel mai scurt timp.
Fizic şi psihologic este un context greu de acceptat atât pentru bebeluş dar mai ales pentru mamă.
Fiind o situație medical impusă (de cele mai multe ori) sau urgentă, mama va primi tratament pentru ablactare prescris de către medic.
Copilul va trece pe lapte praf, pe care de obicei îl acceptă destul de uşor, iar mama va trebui să evacueze excesul de lapte timp de câteva zile, până la oprirea completă a lactației - pentru a evita mastita.
Dacă tratamentul mamei nu durează mai mult de 5-7 zile sau mama revine alături de copil, se poate încerca evacuarea la pompă a laptelui şi aruncarea lui pe perioada tratamentului, iar după respectivul interval de timp se poate reîncerca trecerea de la biberon la sân.
Majoritatea copiilor NU se pot readapta, deoarece alimentația cu biberonul este mai facilă şi nu trebuie să "muncească" pentru a trage laptele. Dar se poate încerca. Iar în cel mai rău caz, mama îi mai poate da copilului laptele ei, cu ajutorul biberonului, măcar o vreme, până când se hotărăşte să renunțe la această tehnică sau pierde laptele din alte motive.
D) Înțărcarea din cauza mastitei
Dacă mama a dezvoltat dintr-un motiv sau altul mastită şi nu se adresează serviciilor medicale la timp, laptele devine infectat şi nu va mai putea să îşi hrănească copilul decât din sânul sănătos. O vreme. Apoi va face febră şi simptome generale care vor necesita neapărat tratament cu antibiotic.
Se poate alăpta din sânul sănătos pe perioada tratamentului ? Se poate. Dar luați în calcul faptul că antibioticul trece în lapte (de asta îl dăm - pentru a curăța laptele şi sânul de infecție) deci copilul va bea lapte cu antibiotic.
Există mame care, din frica de a nu pierde laptele sau din frica de a nu strica rutina bebeluşului, fac compromisul să alăpteaze din sânul "sănătos" cu tot cu antibiotic, asumându-şi acest risc. Copilul poate fi alergic la antibioticul respectiv sau poate avea diverse reacții şi în mod cert îşi va afecta flora intestinală. Depinde mult şi de vârsta bebeluşului. Va trebui neapărat tratament cu probiotic la bebeluş pe toată perioada tratamentului cu antibiotic a mamei.
Totuşi marea majoritate a mamelor care dezvoltă mastită nu îşi asumă acest risc. Mai devreme sau mai târziu ele hotărăsc să întrerupă alăptarea prin tratament medicamentos sau prin tehnici clasice.
E) Înțărcarea la cererea mamei
Este cea mai dificilă situație deoarece multe femei NU sunt corect informate şi iau tot felul de decizii nepotrivite, de multe ori inspirate de pe forumuri, sau din surse greșite de informare.
Cele mai multe cazuri de mastită apărute cu ocazia înţărcării, se prezintă la medic după metode incorecte de oprire a lactației sau după diverse metode "băbeşti" care nu fac decât să crească riscul de inflamare şi infecție a sânului.
CUM SE FACE CORECT ÎNȚĂRCAREA BEBELUŞULUI ?
Există mai multe variante:
A) Prin pastile care opresc lactația
Medicul prescrie un tratament care durează câteva zile. Tratamentul se eliberează doar cu prescripție medicală.
În acest timp mama trebuie să evacueze sânii din timp în timp, până la epuizarea laptelui.
Există mai multe opțiuni terapeutice. Unele au efecte adverse (oboseală, somnolență, vertij, etc) iar altele sunt foarte bine tolerate.
Este cea mai rapidă şi uşoară variantă, şi de asemenea are cel mai mic risc de complicații dar este relativ traumatică pentru copil, fiind destul de bruscă.
B) Prin alăptare intermitentă, înțărcare lentă şi naturală:
Varianta 1: Se oferă bebeluşului pe timp de zi lapte praf(sau lapte de mama scos cu ajutorul pompei), iar seara şi/sau noaptea lapte de sân. Ziua se evacuează laptele de sân cu ajutorul pompei - cam 80%-90% din cantitatea totală a laptelui din sân.
Varianta 2: Se elimină treptat câte o masă de sân, începând cu cea mai redusă cantitativ, înlocuind masa respectivă cu lapte praf, până când copilul rămâne predominant cu mese din lapte praf.
Trebuie menținut echilibrul între a nu evacua 100% din lapte pentru a nu stimula sânul să producă mai mult, şi a evacua suficient pentru a nu rămâne laptele blocat în canalele galactofore.
Este o metodă naturală, lentă şi foarte bine tolerată de către bebeluş. Treptat el va prefera din ce în ce mai mult laptele praf din biberon şi va renunța la sân. Iar mama va produce treptat din ce în ce mai puțin lapte odată ce introduce laptele praf în alimentația copilului.
Neapărat trebuie o supraveghere cu grijă a consistenței şi umplerii sânilor pentru a preveni apariția mastitei. La cel mai mic semn (de durere, angorjare, etc), este bine de evacuat sânii cât mai uniform şi aproape complet până la dispariția simptomatologiei
C) Prin înțărcare bruscă a bebeluşului
Mama renunță brusc în a pune copilul la sân. Trece direct pe lapte praf la toate mesele de lapte.
De multe ori copiii, după ce depăşesc şocul inițial, dorm noaptea mai mult şi mai bine, şi nu se mai trezesc pentru "gustări". Acestă schimbare le ajuta mult pe mame d.p.d.v psihologic, iar faptul că şi ele se odihnesc mai bine, le încurajează uneori să facă tranziția definitivă către a lăsa bebeluşul să doarmă separat (chiar şi singur în camera lui).
Pentru sân, oprirea bruscă a alăptării este destul de greu de tolerat. Se va umple foarte repede cu o cantitate suficient de mare de lapte (proporțional cu cât mânca copilul). Fãră ajutor medicamentos, sânul trebuie evacuat de mai multe ori pe zi, nu 100%, dar suficient de mult cât să se detensioneze şi să redevină moale.
Eu NU recomand faşa/corsetul pentru compresiune mamară pentru că uneori acea compresiune accentuează riscul de mastită prin blocarea canalelor galactofore. Suplimentar, sânul comprimat poate ascunde simptomele de mastită incipientă.
Sânii trebuie evacuați periodic, până la oprirea completă a producției de lapte.
De evitat:
administrarea de uleiuri esențiale, tincturi, sau "pastile minune" care opresc laptele "fără efecte secundare"
refuzul de a goli sânii - de frică să nu crească iar producția de lapte
compresiunea mamară intensă şi mai ales îndelungată în speranța că se opreşte laptele
Remedii ce pot ajuta pe perioada înțărcării:
salvia şi menta scad hormonul de lactație
frunze de varză suculente (cât mai proaspete) şi reci aplicate pe sâni - reduc inflamația. Atenție !!!! Varza ajută DOAR la ameliorarea senzației de inflamație, şi NU face laptele să dispară "ca prin minune" din sân. Laptele trebuie evacuat cum am descris mai sus.
scăderea uşoară a aportului de lichide
palparea periodică a sânului pentru a verifica dacă apară angorjare mamară.
RECOMANDĂRI MEDICALE:
Ideal ar fi să alăptați copilul exclusiv la sân timp de cel puțin timp de 6 luni. Aveți în vedere că înțărcarea după un an de zile este mai uşoară atât pentru dvs cât şi pentru copil.
Alăptarea scade riscul de cancer mamar şi are nenumărate avantaje atât pentru mamă cât şi pentru bebe. Cântăriți bine decizia de a renunța definitiv la alăptare.
O înțărcare blândă şi naturală sau cu ajutor medicamentos este cea mai buna soluție.
Încercați să nu induceți traume psiho-afective bebeluşului. Oferiți-i iubire şi fiți înțelegătoare cu el în perioada de tranziție.
Înțărcarea bruscă, mai ales la bebeluşi sub 3 luni creşte riscul de depresie postnatală.
La orice semn suspect legat de apariția mastitei, luați legătura cu medicul dvs ginecolog.
Pentru ajutor suplimentar la domiciliu, nu ezitați să apelați la un consultant în alăptare care să vă ajute în această perioadă, dacă considerați că aveți nevoie.
#înțărcare #alăptare #mastită #laptepraf #biberon #Complicatii #sân #lapte
Dr. Cristina Buzgar
Medic Specialist Obstetrică-Ginecologie