Articolul de azi va fi controversat.

Voi răni multe egouri ṣi multă lume (mai ales needucată ṣi/sau ignorantă)

Dar aṣa cum ṣtiți deja....eu țin cu copilaṣul ne-născut

Ce imagine draguță... ar spune lumea la prima vedere...

Ce e în neregulă cu această imagine?

Multe mame îṣi "sacrifică" copilul din burtă pentru copilul pe care îl cunosc deja.

NICIODATĂ nu este o idee bună:

Să ridicam ceva greu, inclusiv un copil, când suntem însărcinate.

Pe lângă riscul de a afecta coloana vertebrală deja solicitată, gravida poate avea iminență de avort, avort, iminență de naṣtere prematură, naṣtere prematură, desprindere de placentă, hemoragie, etc.

Să punem copilul mai mare "călare" pe burtă.

Vă foarte des această imagine. Inclusiv intră doamne pe uṣa cabinetului cu copilul în brațe în poziția asta.

NU este absolut deloc recomandat asa ceva!!!!

Suplimentar față de riscurile de mai sus, se poate rupe apa, de multe ori prematur, sau copilul poate lovi uterul cu picioarele, mai ales dacă plânge (uneori chiar de asta este luat în brațe) ṣi poate fi afectată placenta mai ales dacă aceasta este situată fundic sau anterior.

Copilul din burtică are cel puțin aceleaṣi drepturi ca si cel deja născut.

Are dreptul:

SĂ SE NASCĂ LA TERMEN - să nu apară contracții, ruperea apei sau complicații pe parcursul sarcinii

SĂ SE DEZVOLTE NORMAL - aviz doamnelor care raman gravide pe alaptare neplanificat- fără refacerea rezervelor de vitamine, minerale ṣi nutrienți pierdute pe sarcina plus alaptarea precedentă, subnutrite sau care alăptează în tandem fără sa ia vitamine, etc

ṣi cel mai important: SĂ TRĂIASCĂ - dacă sarcina se pierde până în 24 săptămâni copilul are ZERO ṣanse de supraviețuire.

Ce conduită ar trebui să adoptăm pentru ca drepturile de mai sus ale copilului nenăscut să fie îndeplinite?

ORICE SARCINĂ TREBUIE PLANIFICATĂ. Nu intru in discutia despre contracepție si planificare familială. Educație ṣi lipsa ignoranței - asta e soluția. În cel mai rau caz abstinența - gratis ṣi fără efecte adverse.

Când o femeie rămâne gravidă din greseală, atât momentul (prea aproape de naṣterea precedentă) cât ṣi situația (poate bea alcool, poate lua medicamente, se poate supune la riscuri chimice - fara sa ṣtie ca e gravida) sunt împotriva sănătății copilului din burtică.

Nu ramanti însarcinată din nou până nu aveți măcar 6 luni de la înțărcare - corpul are nevoie să se refacă după 9 luni plus cât ați alăptat. În tot acest timp corpul a fost spoliat de nutrienți, minerale, vitamine, etc. Din ce va creṣte al doilea copilaṣ?

Vitaminele ṣi alimentația sănătoasă nu vă salvează, aṣa că nu vă bazați pe asta- nu e suficient.

Avem aṣa mulți copii care nu cresc normal, au placente anormale, nu au lichid suficient sau au probleme de dezvoltare, plus sarcini oprite, avorturi, nasteri premature..etc

Nu rămâneți însărcinată după cezariană decât după minim 1,5-2ani, funcție de cât de repede se vindeca cicatricea de la uter (se va vedea la echografie). Mai repede de atat aveti toate riscurile de mai sus plus risc de placenta accreta, sarcină în care e posibil să fie nevoie repaus la pat, risc de ruptură uterină, pierderea uterului la naṣtere (histerectomie de hemostază)ṣi...risc de moarte fetală.

Faceți alt copil când cel mai mic dintre copiii de acasă are minim 3 ani. De ce ? Ca acest copilaṣ să fie deja la grădi (aveți timp de încă unul) ṣi după această vârstă copiii vor mai rar în brațe.

Dacă copiii de acasa, încă mai vor în brațe, vă aplecați până la nivelul lor ṣi le oferiți cea mai caldă îmbrățiṣare. Sau rugați pe tati/bunica/bona să îi ia în brațe, să îi pună în scaunul de maṣină sau în cel de masă. Tot ce presupune ridicat ceva mai greu de 4-5 kg - să primiți ajutor.

Aṣa e că nu vă place ce v-am scris azi ?

Cu toate astea, am zis adevarul. Unul greu de digerat pentru multe mame în devenire.

Un singur lucru vă mai spun:

Amintiți-vă de prima dvs sarcină. Cu cât entuziasm ṣi grijă ați tratat bebeluṣul din burtică.

Ați avut grijă la alimentație, la igienă, la odihnă, la eforturi, la serviciu/acasă. Toate astea pentru a nu fi complicații ṣi să fie povestea perfectă în care naṣteți la 9 luni un copil viu ṣi sănătos.

Următorul copil are tot aceleaṣi drepturi.

Greseala cea mai mare de parenting:

Până la naṣtere "sacrificăm" copilul din burtă, iar după naṣtere pe cel de acasă.

Haideți să oprim greṣelile generațiilor vechi.

Maria Montessori spune asa:

"În primii 3 ani de viața mama ṣi copilul sunt nedespărțiti. Legatura aceasta va conta pentru tot restul vieții. E un timp de mari transformări pentru amandoi."

Un alt copil (sarcina, nastere, ingrijirea unui nou bebeluṣ) care intervine în primii 3 ani, va perturba această legatură.

Suplimentar, psihologic vorbind, e bine ca un nou frate/soră să fie cerut/aṣteptat de frații mai mari. Nu impus. Asta pentru o relație armonioasă între copii ṣi per total ca familie.

Asta se întâmplă tot după 3 ani.

Ce am scris mai sus e mai greu de îndeplinit pentru femeile care încep să facă copii după 40 ani.

Sau pentru doamnele de carieră care vor să facă 2-3 copii apoi sa se intoarcă la muncă.

În trecut era regula: fă-i unul după altul ca să crească împreună. Asta e din egoismul parinților - economie de timp ṣi de resurse, fara sa se gandeasca la consecintele medicale sau psihologice asupa copilaṣilor lor.

Ṣtiu că doare ceea ce spun.

Dar... medical/psihologic vorbind - aṣa e corect.

Restul sunt compromisuri. Unii au noroc, altii nu.

Dar pentru o conṣtiință curată, era nevoie să fac un articol ṣi despre acest subiect TABU.

Planificarea familială, educația ṣi conṣtiința curată e cheia.

Copiii nu se fac la număr.