DEZAVANTAJELE ŞI RISCURILE NAȘTERII NATURALE

În articolul precedent, am discutat pe larg despre nenumăratele avantaje ale naşterii naturale, şi despre cât de frumoasă şi împlinitoare este această experiență.

Deşi avantajele naşterii vaginale sunt multiple atât pentru mamă cât şi pentru bebeluş, din păcate practica medicală din viața de zi cu zi ne arată că uneori, pot apărea şi consecințe negative, unele cu impact major, şi este bine să le cunoaştem, pentru a le putea preveni, anticipa sau trata la timp, şi a reduce riscurile la minimul posibil.

O naştere naturală bună înseamnă o mămică foarte bine informată, asumată în decizii şi pregatită pentru travaliu.

Dezavantaje/ Riscuri pentru mamă:

Data nașterii nu poate fi apreciată cu exactitate. Este dificil de programat și organizat ultima parte a sarcinii mai ales din punct de vedere logistic și cosmetic. Totodată marea majoritate a travaliilor debutează noaptea iar dacă nu locuiți aproape de maternitatea în care veți naște va trebui să vă porniți noaptea la drum (lung). O parte din sarcini depăşesc termenul, astfel încât, pe lângă riscurile medicale aferente bebeluşului, nivelul de stres şi anxietate al mamei este de cele mai multe ori ridicat.

Travaliul nu este întotdeauna ușor (multe femei confundă nașterea naturală cu nașterea ușoară), uneori este deosebit de lung și dureros, se fac o serie de manevre medicale (clismă, perfuzii, injecții, forceps, ventuză, decolare manuală de placentă, chiuretaj, meșaj, extragerea placentei, sutura rupturilor sau a epiziotomiei, etc - în funcție de spital, medic sau particularitatea cazului) care sunt cel puțin neplăcute dacă nu dureroase la propriu. Doar o femeie foarte bine echilibrată, pregătită fizic și emoțional pentru naștere depășește ușor aceste evenimente. Alteori, aceste disconforturi agravează sau cresc riscul de depresie postnatală prin retrăirea evenimentelor mai puțin frumoase. În cazuri severe apare sindrom post traumatic.

Prima naștere, sau nașterea unui făt mult mai mare decât copiii precedenți este o experiență dificilă, care nu rareori presupune o recuperare prelungită prostpartum, și respectiv, proporțional cu dificultatea nașterii apare întârzierea lactației (hormonul laptelui este inhibat de stress și durere). În nașterile ușoare sau fiziologice, laptele apare mai repede.

Deasemenea, după o naștere grea cu rupturi severe sau epiziotomie, este dificil (și contraindicat câteva zile) de stat în șezut, pe toaletă, sau pe pat pentru a alăpta confortabil. Recuperarea durează în general câteva săptămâni în aceste situații. De la al doilea copil în sus sau după nașteri ușoare și fiziologice, recuperarea este foarte ușoară și rapidă.

Dacă fătul este suficient de mare, expulzia grea, și eventual mama își dorește să evite epiziotomia, întinderea la maxim și/sau ruptura perineală are consecințe neplăcute pe termen scurt dar mai ales pe termen lung. Este vorba de incontinență urinară și/sau fecală iar pe termen lung - prolaps uterin (de obicei la menopauză, dar uneori mai devreme).

Dacă nașteți într-un spital universitar, pe perioada travaliului veți fi consultată de mai multe persoane, mai mulți medici, moașe sau studenți la medicină. Astfel, nașterea va fi un eveniment lipsit de confort și intimitate.

În spitalele de stat, NU puteți ști cu cine veți naște, dar veți fi asistată de medicul de gardă (rezident, specialist sau primar în funcție de disponibilitatea lor și de localitatea unde nașteți). Pentru a avea opțiunea de a alege medicul va trebui să vă orientați către un spital privat cât mai aproape de domiciliul dvs, pentru a putea ajunge la timp la spital dacă nașterea se declanșează.

În ciuda tuturor exercițiilor de reeducare perineală, exerciții kegel, ouă de jad/cuarț roz, etc, viața sexuală NU va mai fi niciodată ca înainte de prima naștere. Pe lângă modificarea tonusului vaginal, de multe ori rămâne o oarecare sensibilitate, jenă și/sau rezervă vis-a-vis de contactele intime.

Uneori, din cauze diverse (de cele mai multe ori datorită apariției suferinței fetale sau a imposibilității coborârii copilului prin canalul de naștere) un travaliu se poate finaliza prin operație cezariană. Uneori chiar după ce s-a ajuns deja la dilatație completă.

Riscuri pentru copil:

Un travaliu prelungit sau mai ales o expulzie dificilă duce la un anumit grad de suferință fetală, uneori cu asfixie și consecințe de ordin neurologic (în fiecare contracție copilul nu mai primește oxigen suficient- din acest motiv respirația corectă a gravidei în travaliu sau oxigenul pe mască îmbunătățesc starea fătului).

Din păcate nașterea este un eveniment pasiv, și nu poate nimeni controla sau influența poziția, rotația și mai ales angajarea capului fetal în canalul osos al mamei. Există destul de frecvente situații când capul fetal (primul segment care iese) nu poate intra deloc între oasele mamei, sau rotația capului se blochează sau are loc în sens opus - ceea ce duce fie la imposibilitatea nașterii naturale, fie la utilizarea forcepsului, ventuzei sau a altor manevre obstetricale. Uneori aceste evenimente pot produce consecințe mai ales asupra fătului dar și a mamei (nașterea va fi una cvasi-traumatică fizic și emoțional).

Când e vorba de copii mari, sarcină gemelară sau prezentații anormale (copilul nu iese cu capul în jos) pot apărea accidente legate de starea fătului - distocie de umăr, elongație de plex brahial (paralizia parțială sau totală a mâinii), fracturi, precum și o listă lungă de leziuni diverse.

Dacă mama are vaginită sau cervicită netratată (sau infecție necunoscută - dacă nu are sarcina urmărită corect) copilul se va infecta cu respectivele bacterii. În același timp, dacă mama are boli transmisibile (hepatită B, hepatită C, HIV, sifilis, infecție cu gonococ, streptococ, negi/ herpes genital, etc) ea le poate transmite copilului prin naștere, acesta dezvoltând o formă severă (congenitală) a acelei boli, cu prognostic deosebit de nefavorabil.

Dacă bebelușul are cordonul foarte strâns după gât, eventual de mai multe ori, și mai ales dacă acest lucru nu este cunoscut în prealabil de către medic (sarcină nedispensarizată sau slab dispensarizată și/sau absența reevaluării echografice înainte de travaliu), poate apărea suferința fetală sau pot fi dificultăți legate de mecanismul de naștere (expulzie grea și prelungită, lipsa progresiei nașterii, etc). La fel în situația unui nod de cordon (mai ales nediagnosticat în prealabil).

Marea majoritate a nașterilor se desfășoară frumos, mai ales dacă mama este pregatită fizic și emoțional pentru acest eveniment. Însă, adevărul este că toate complicațiile legate de făt au legatură strict cu nașterea naturală. Nu degeaba, atunci bebelușul este în pericol în timpul nașterii naturale, sau a apărut o complicație amenințătoare de viață se practică cezariană pentru salvarea lui.

Nașterea naturală rămâne totuși metoda recomandată de naștere pentru majoritatea covârșitoare a cazurilor (indicațiile absolute pentru cezariană sunt în realitate foarte puține), iar nașterea prin operație cezariană ar fi recomandat să rămână o variantă de rezervă.

Pentru ca o naștere să fie așa cum trebuie - un miracol extraordinar și un sentiment împlinitor pentru mamă și bebeluș - esențial este ca gravida să fie PREGĂTITĂ fizic, psihic și mai ales emoțional pentru tot ce presupune un travaliu. Comunicarea cu medicul curant trebuie să fie excelentă, planul de naștere bine pus la punct și discutat detaliat în prealabil cu medicul care vă va asista la naștere.

Dr. Cristina Buzgar

Medic Specialist Obstetrică-Ginecologie