Cel mai aşteptat moment din sarcină, precum şi cel mai dorit sentiment al femeilor care încă nu au reuşit să rămână însărcinate, este acela în care mama îşi simte copilaşul mişcând în burtică.

Este un sentiment minunat, înălțător şi Divin, care oferă mamelor o stare incredibilă de confort precum şi sentimentul de siguranță că bebeluşul din burtică este viu şi se dezvoltă normal.

Când apar primele mişcări fetale ?

La vârsta gestațională de 8 săptămâni, produsul de concepție îşi schimbă denumirea din embrion în făt, pentru că deja are trăsături specific umane şi nu mai poate fi confundat cu alte specii.

Chiar de la acel moment, bebeluşul începe să aibă mici mişcări, ca nişte spasme, care nu sunt voluntare, ci sunt doar un semn de dezvoltare corectă neuromusculară. Ele pot fi văzute uşor cu ocazia ecografiei.

Aceste mişcări involuntare continuă pe măsură ce sarcina evoluează, iar la morfologia fetală de trimestrul 1, veți observa pe monitor că fătul este aproape complet dezvoltat şi are tonus muscular foarte bun, făcând mişcări bruşte şi ample.

Percepția de către mamă a mişcărilor fetale se face însă mai târziu, între 16 şi 18 săptămâni de sarcină, în funcție de istoricul obstetrical al femeii.

De obicei, când este vorba de prima sarcină, dorința exagerată şi plină de entuziasm a gravidei, o poate face să asocieze orice mic spasm intestinal, balonarea sau alte semne digestive cu mişcările fătului. O parte dintre ele declară chiar că "l-au simțit de la 2 luni de sarcină".

Bineînțeles că această percepție este eronată, pentru că mişcările bebeluşului pot fi simțite abia după ce acesta are o greutate suficient de mare (150-200g) şi o forță proporțională de a deforma peretele uterin atunci când loveşte.

Mai devreme de 16 săptămâni este imposibil de perceput mişcările fetale din toate punctele de vedere. Chiar şi atunci, doar femeile care au mai fost însărcinate şi îşi cunosc suficient de bine corpul, precum şi senzația respectivă din uter, pot identifica corect mişcările fetale atât de devreme.

În jur de 18 săptămâni, majoritatea gravidelor reuşesc să perceapă cu certitudine când mişcă copilul, acest sentiment oferindu-le pe lângă o imensă bucurie, un grad mult mai mare de CONFORT, pentru că nu mai depind de consultațiile medicale pentru a li se confirma viabilitatea fetală.

Primele mişcări fetale se percep ca nişte foarte fine spasme în zona uterului, şi cel mai uşor pot fi simțite în 2 situații:

DIMINEAȚA, imediat după ce v-ați trezit, fără să vă dați jos din pat, încercați să fiți atente dacă după cateva minute nu apare o senzație nouă în abdomenul inferior.

POSTPRANDIAL, mai ales dacă ați mâncat ceva mai dulce, creşte brusc glicemia bebeluşui şi aceasta îi oferă multă energie pentru a începe să lovească.

Cum evoluează mişcările fetale pe parcursul sarcinii ?

La 20 săptămâni de sarcină, când înălțimea fundului uterin ajunge până la ombilic, mişcările fetale se simt foarte puternic şi nu mai pot fi confundate cu alte senzații sau omise.

Pe măsură ce sarcina evoluează, tonusul muscular fetal creşte, şi proporțional şi forța cu care bebeluşul loveşte în peretele uterin.

La un moment dat, fătul creşte suficient de mult cât să nu mai aibă loc destul pentru mişcări ample, astfel încât zona unde se percep principalele mişcări se află în unul din flancuri, în partea opusă a spatelui fetal, unde se găsesc membrele.

Din trimestrul 3, bebeluşul începe să îşi creeze un program de somn şi de activitate, iar mamele ajung în termen foarte scurt să găsească un pattern al programului bebeluşului, care de multe ori rămâne la fel şi după naştere.

Spre finalul sarcinii, cantitatea de lichid amniotic scade şi fătul este de obicei mare şi înghesuit, motiv pentru care mişcările sunt percepute uşor diferit.

Percepţia mişcărilor fetale este mereu un factor foarte bun de predicţie în ceea ce priveşte dezvoltarea normală şi starea de bine fetală.

Din acest motiv, cu ocazia fiecărei consultații din a doua jumătate a sarcinii, veți fi întrebate de către medic dacă mişcările fetale sunt normale, ca de obicei.

!!!!! Mereu mama îşi cunoaşte copilul din burtică MAI BINE decât oricine altcineva, astfel încât, dacă ea declară că mişcările copilului sunt diferite, mai ales prea RARE sau prea SLABE ca intensitate, trebuie urgent evaluată starea fătului prin examen ecografic şi doppler, precum şi prin Cardiotocografie (CTG).

În mod normal, în trimestrul 3, copilul trebuie să mişte măcar o dată la 2-3 ore, în episoade de mai multe mişcări, mai ales postprandial sau după o gustare.

Luați în calcul că, spre finalul sarcinii, copiii pot dormi şi cateva ore la rând fără să mişte (nici nu au foarte mult loc). Dar dacă faceți mişcare sau luați o gustare (dulce) ar trebui să reacționeze imediat.

Posibile probleme legate de modificarea ritmului sau a intesității mişcărilor fetale.

Copilul devine mai agitat în următoarele situații:

efort fizic al mamei, stress, consum de cafea, mâncare picantă, sperietură, sau creşterea moderată a tensiunii arteriale de altă natură

după masă, când creşte glicemia

în anumite poziții ale mamei în funcție de felul în care stă copilul în burtică

când vezica urinară a mamei este foarte plină

febră maternă

contracții uterine

Mişcările fetale pot fi mai slabe în următoarele situații:

exces sau deficit de lichid amniotic

restricție de creştere intrauterină (creştere insuficentă a fătului)

suferință fetală cronică

insuficiență placentară

diverse anomalii structurale sau genetice fetale

traumatism (mai ales la nivel abdominal) al mamei

complicații ale Hipertensiunii sau a Diabetului gestațional, negestionate corect sau la timp (!!!!! Care merg până la moarte fetală intrauterină).

Situații în care copilul NU mai mişcă deloc şi POT traduce moarte intrauterină a fătului:

Decolare prematură de placentă normal inserată (DPPNI), apoplexia utero-placentară

Corioamniotită (infecția fătului şi a sacului amniotic)

Anumite boli fetale sau sindroame genetice cu prognostic nefavorabil

Restricție severă de creştere intrauterină

Diabet gestațional dezechilibrat

Hipertensiune arterială indusă de sarcină/ preexistentă sarcinii sau Preeclampsie negestionată corect medical

Sdr. HELLP

Colestaza de sarcină

Trombofilie ereditară nediagnosticată sau tratament incorect cu schema de anticoagulant. (Sau oprirea - pe propria răspundere - a tratamentului în vederea unei naşteri naturale care întârzie să se declanşeze.

Sarcină gemelară cu complicaţii (sdr. Transfuzor-Transfuzat, secvența anemie-policitemie (TAPS), secvență de perfuzie arterială inversată (TRAP), etc)

Sarcina supramaturată (cu termen depăşit, mai ales peste 41 săptămâni)

Complicații ale naşterii naturale (proccidență de cordon, naştere în prezentație pelvină la primipare/sau a unui făt prea mare, placenta preaevia cu hemoragie, suferință fetală acută prost gestionată medical, circulară de cordon pericervicală stransă sau multiplă, etc.

Ruptura uterină (cicatrice post operație cezariană prea crudă - de obicei mai tânără de 2 ani)

Cauze foarte rare sau uneori necunoscute.

Sigur că marea majoritate a sarcinilor se desfăşoară FOARTE BINE şi, chiar dacă există patologii materne preexistente sau mici complicații fetale, o dispensarizare corectă, eventual multidisciplinară vă va ajuta să depăşiți cu bine situațiile neplăcute care pot apărea.

NU trebuie să ajungeți să monitorizați mişcările bebeluşului în mod OBSESIV, mai ales dacă aveți o sarcină cu copil sănătos şi fără complicații.

În caz că există probleme, medicul dvs vă va informa şi vă va recomanda să fiți atente la mişcările fetale în perioada care urmează.

Copilaşul va continua să mişte inclusiv pe perioada travaliului şi a naşterii, respectiv a naşterii prin operație cezariană.

Ulterior, după naştere, majoritatea bebeluşilor îşi păstrează "programul" de somn din ultima lună de sarcină, trezindu-se doar pentru a mânca la intervale variabile de timp, de obicei între 2 şi 4 ore.

Aşa încât, primele mişcări fetale apar în jur de 8 săptămâni de sarcină, dar sunt percepute cel mai precoce de la 16 săptămâni, iar evoluția lor continuă ca frecvență şi intensitate până la naştere.

Miracolul divin al concepției şi minunea de a simți viața care creşte în pântec este motivul pentru care mămica însărcinată se simte constant binecuvântată, strălucitoare şi recunoscătoare că s-a născut femeie.

Dorul de a resimți acest sentiment Dumnezeiesc este deseori motivul pentru care femeile aleg să rămână DIN NOU însărcinate, indiferent de cât de grea le-a fost sarcina sau naşterea precedentă.

Dr. Cristina Buzgar - Medic Specialist Obstetrică-Ginecologie