Cardiotocografia reprezintă înregistrarea grafică în timp real, pe o hârtie specială, a informațiilor preluate de la gravidă şi bebeluş de către un aparat care se numeşte cardiotocograf.

Denumirea de cardiotocografie vine de la CARDIO (frecvență cardiacă fetală) şi TOCO (contractilitate uterină).

Este un test complet non-invaziv şi nedureros care se face de obicei după 32 săptămâni de sarcină, în scopul de a evalua starea de bine a fătului, precum şi dacă există sau nu contracții uterine. În cazuri speciale se poate face şi mai devreme, dar în cazul prematurității fetale extreme se interpretează uşor diferit.

Durata testului în ambulator este de aproximativ 20 minute, iar rezultatul se oferă şi se interpretează pe loc.

Ideal se face la 1-2 ore după masă, şi cu vezica urinară goală, fără să fumați în ultimele 2 ore înainte de test.

Aparatul are 2 transductori care se montează pe abdomenul mamei cu ajutorul unor benzi elastice. Unul din transductori este aşezat în partea de sus, la fundul uterin (unde va înregistra orice contracție uterină), iar celălalt în focarul unde se ascultă bătăile inimii fătului (şi va înregistra frecvența cardiacă).

Pe display-ul aparatului, valorile înregistrate vor fi afişate numeric în timp real, şi toate aceste valori vor fi imprimate grafic pe o hârtie specială, care se va numi cardiotocogramă. Ea este asemănătoare ca şi concept cu electrocardiograma (EKG) doar că evaluează cu totul altfel de factori.

Care sunt INDICAȚIILE cardiotocografiei ?

CTG se poate face de rutină spre finalul trimestrului 3, pentru a ne asigura că bebeluşul are o stare bună, este oxigenat suficient şi nu există semne de suferință fetală. În acelaşi timp, ne dorim să ştim dacă nu sunt contracții uterine (uneori imperceptibile) pentru a evalua riscul de naştere prematură.

Alteori, cardiotocografia se recomandă la indicaţie medicală atunci când examenul local sau echografic decelează o serie de modificări care pot aduce surprize neplăcute sau complicații care țin de naştere sau de bebeluş.

Dacă în urma ecografiei se identifică:

restricție de creştere intrauterină (bebeluşul este nu creşte suficient de repede),

oligoamnios (prea puțin lichid amniotic),

polihidramnios (exces de lichid amniotic),

modificări ale examenului doppler (ale circulației sângelui pe diferite vase ale bebeluşului),

dacă fătul are diverse malformații sau patologii diagnosticate, se recomandă CTG ca şi analiză complementară, de primă intenție.

Alte indicații ale CTG:

sarcina gemelară

sarcină cu diverse patologii (HTA, Diabet, boli de coagulare, boli autoimune, alte boli materne)

sarcina supramaturată (cu termen depăşit)

mişcări fetale percepute prea rar sau prea încet de către mamă

suspiciune de infecție fetală sau corioamniotită

izoimunizarea Rh

apariția de contracții uterine (diagnostic diferențial între travaliu fals şi naştere declanşată împreună cu examenul local).

diagnosticul iminenței de naştere prematură.

CONTRAINDICAȚII- nu există. Dar nu se face mai devreme de 28 săptămâni.

CTG face parte din protocolul obligatoriu al TUTUROR pacientelor de trimestrul 3 internate în maternitate, şi mai ales al gravidelor aflate în PRETRAVALIU.

Pe parcursul naşterii, CTG se efectuează obligatoriu de mai multe ori, iar în a doua jumătate a travaliului se va efectua CONTINUU dacă există posibilitate logistică.

Contracțiile uterine, circulara de cordon pericervicală (ansă de cordon ombilical în jurul gâtului fetal), RUPEREA MEMBRANELOR (a apei) spontană/artificială sau, uneori, medicația folosită în timpul naşterii pot modifica frecvența cardiacă a bebeluşului, motiv pentru care CTG poate oferi informații prețioase, în timp real, vis-a-vis de starea de bine fetală.

Cum se interpretează cardiotocografia ?

Frecvența cardiacă fetală normală este între 120-160 bătăi/minut, cu ritm embriocardic (sistola egală cu diastola) şi variabilitatea bătaie cu bătaie între 5 si 24 b/min. De asemenea există o serie de accelerații sau decelerații fiziologice în funcție de context.

Dacă se identifică la CTG bătăi cardiace >160 b/min atunci fătul are TAHICARDIE.

Dacă bătăile cardiace fetale (BCF) sunt mai mici de 120 b/min atunci diagnosticul este de BRADICARDIE fetală.

Bradicardia are de cele mai multe ori prognostic mai rezervat decât tahicardia, iar dacă este o bradicardie extremă (<90 b/min) atunci există o SUFERINȚĂ FETALĂ acută şi este indicație de cezariană (dacă se mai poate face), respectiv de manevre obstetricale adjuvante (forceps sau ventuză) dacă deja copilul este în canalul de naştere.

Tahicardia fetală apare uneori în:

hipoxia tranzitorie

prezența cordonului în jurul gâtului

febră maternă, corioamniotită, infecție fetală

administrare de anumite medicamente (calciu, gynipral, oxitocin)

Bradicardia poate apărea:

ca urmare a episodului de tahicardie

compresiune pe cordonul uterin sau nod adevărat de cordon

circulară de cordon pericervicală

administrarea unor medicamente

hipoxie fetală prelungită

compresiune pe capul fetal în timpul angajări fiziologice sau ca urmare a manevrelor obstetricale.

Mai există o situație când inima fătului are bătăi în limite normale, dar care NU au nicio variabilitate a valorilor ca frecvență şi aplitudine. Situația se numeşte făt AREACTIV şi uneori, poate traduce o suferință fetală deosebit de gravă.

Totuşi, traseul areactiv a ajuns să fie (cel puțin în România) folosit cu exces de zel în mod eronat, ca şi indicație de operație cezariană, mai ales la prematuri !!!

Traseul areactiv (plat) al bătăilor cardiace poate fi prezent în mod fiziologic în următoarele situații:

copii prematuri

somn al fătului

Când traseul este areactiv dar fătul are de fapt o stare bună, ar trebui ca acesta să răspundă la metode de stimulare (palparea uterină, schimbarea poziției mamei) sau măcar la metode medicale (administrarea de oxigen mamei, perfuzii cu glucoză şi/sau vitamine, decubit lateral stâng pentru îmbunătățirea perfuzării placentei, etc)

Alte aspecte patologice ale CTG sunt anumite tipuri de decelerări ale bătăilor inimii bebeluşului sau anumite aspecte anormale ale contractilității uterine.

Legat de TOCOGRAMĂ (înregistrarea contracțiilor), ar trebui ca până la travaliu să nu existe niciun fel de înregistrare grafică cu excepția tonusului uterin normal (0-5 UM). Cel mult, se pot identifica uneori contracții Braxton Hicks care sunt normale.

Mişcările bebeluşului sau apăsarea accidentală pe transductorul de pe abdomen pot duce la înregistrări de contracții false. Din acest motiv, gravidele primesc un intrument cu buton, care trebuie apăsat atunci când ele simt că mişcă copilaşul, pentru o interpretare cât mai corectă a graficului.

Contracțiile DE NAŞTERE ating şi uneori depăşesc valoarea de 100 Unităţi Montevideo, şi apar înregistrate conform unui grafic al intensității.

CTG este de un real ajutor pentru a şti cât de intense şi cât de dese sunt CONTRACȚIILE uterine, pentru a urmări corect travaliul şi a gestiona medical şi sau medicamentos cât mai bine situațiile patologice.

Toate particularitățile CTG for fi interpretate corect de către medicul dvs obstetrician, care vă va informa de fiecare dată care este starea bebeluşului, dacă există contracții sau dacă aspectul grafic al acestora este în limite normale.

Cardiotocografia este OBLIGATORIE pe parcursul travaliului şi este esențială pentru diagnosticul cât mai precoce al hipoxiei sau a semnelor de suferință fetală.

Fiind un examen neinvaziv şi care arată starea de bine fetală în timp real, precum şi funcția contractilă a uterului, CARDIOTOCOGRAFIA este unul din cele mai valoroase teste disponibile pentru dirijarea corectă a unui travaliu dar şi pentru diagnosticul rapid al complicațiilor posibile pe parcursul sarcinii şi a naşterii.

Dr. Cristina Buzgar - Medic Specialist Obstetrică-Ginecologie