Multe femei se confruntă pe parcursul unei vieți cu o pierdere spontană de sarcină.

Uneori, avorturile spontane le iau prin surprindere pe graviduțe. O parte din ele nici nu ştiau că sunt însărcinate, mai ales dacă pierderea a avut loc după foarte puține zile de întârziere a menstruației.

Un alt procent de femei vin cu entuziasm la prima ecografie de sarcină, la 5-6-7 săptămâni (1-2-3 săptămâni de la întarzierea menstruației) şi, în loc să primească o veste bună (uneori mult aşteptată), primesc o veste cruntă: sarcina s-a oprit în evoluție şi va urma un avort spontan.

Alte femei, din păcate, trec cu bine de primul sau chiar al doilea consult de sarcină, iar la final de trimestrul 1 sau în trimestrul 2 primesc vestea cea mai de temut: bebeluşul a murit în burtică.

Pe lângă dificultățile de ordin fizic (a pierde o sarcină e cu atât mai dureros cu cât sarcina e mai avansată, iar hemoragia este şi ea proporțională cu vârsta sarcinii), intervin cele de ordin emoțional.

Multe femei care trec printr-o astfel de experiență (mai ales repetată) rămân cu nenumărate frici la toate sarcinile viitoare şi se confruntă de multe ori cu anxietate.

Cele mai cunoscute cauze de sarcină oprită în evoluție (și respectiv de avort spontan) sunt următoarele:

● Embrioni/Feți cu boli genetice sau malformații incompatibile cu supraviețuirea (acest risc creşte proporțional cu vârsta mamei)

● Factori chimici/alimentari: droguri, medicamente, alcool, consum sau inhalare de substanțe toxice, etc

● Traumatism sever în zona abdominală/pelvină

● Boli severe ale mamei, mai ales boli infecțioase sau malformații în sfera uterină.

● TROMBOFILIA

În cazul sarcinilor planificate, când mama evită factorii toxici, merge la consult preconcepțional, "se ştie sănătoasă", este eventual la prima sarcină şi are sub 35 ani, cea mai frecventă cauză de sarcină oprită în evoluție, respectiv de avort spontan este TROMBOFILIA.

Ce este trombofilia?

Trombofilia este o boală cu transmitere genetică sau dobândită (în cadrul lupusului, a sindromului antifosfolipidic, etc) care se manifestă prin îngroşarea sângelui în anumite contexte, cum ar fi factori de natură hormonală.

Are primele manifestări de obicei în sarcină sau în timpul tratamentului cu contraceptive hormonale sau când se administrează pilula de a doua zi.

În cazul sarcinii, duce la apariția unor micro-cheaguri de sânge care opresc perfuzia între placentă şi embrion, ducând la moartea bebeluşului.

Care sunt simptomele trombofiliei?

Din păcate boala este complet asimptomatică, primul simptom fiind reprezentat de obicei de pierderea (uneori recurentă) de sarcină.

Majoritatea sarcinilor cu trombofilie nediagnosticată (sau tratată incorect) se opresc în evoluție în trimestrul 1 de sarcină, deşi, rar avem și cazuri de feți morți în trimestrele 2 sau 3 de sarcină.

În formele medii sau severe de trombofilie femeia mai poate asocia: istoric de tromboze, trombembolisme, intoleranță la pilulele anticoncepționale şi alte forme de tulburări de coagulare a sângelui.

Fără un diagnostic complet şi un tratament corect, atât bebeluşul cât şi mama pot fi în pericol VITAL pe perioada sarcinii. Pentru mamă riscul continuă şi timp de 6 săptămâni POSTPARTU., cât timp hormonii de sarcină agravează încă coagularea sângelui. Din acest motiv tratamentul trebuie continuat minim 6 săptămâni după naştere.

Cum se pune diagnosticul?

Dacă în istoric mama are rude care au facut infarct sau accident vascular la vârste tinere, istoric de boală trombo-embolică sau hipercoagulabilitate, istoric de pierderi (recurente) de sarcină la rudele de sex feminin, sau alte chestiuni similare, atunci ea îşi poate face - la recomandarea medicului - un profil genetic de trombofilie şi analizele care țin de coagularea sângelui.

Dacă mama nu are factori de risc familiali, dar are pierderi de sarcină în istoric, mai ales repetate, din nou i se pot recomanda analizele pentru trombofilie.

Există femei care au născut 1-2 copii sănătoşi la termen dar pe măsură ce au înaintat în vârstă au început să piardă sarcini. Aflăm apoi din istoric că la sarcinile precedente copii au fost la limita inferioară a greutății, cą au avut restricție de creştere intrauterină, că ea a dezvoltat hipertensiune indusă de sarcină, a avut complicații legate de placentă, sau o serie de alte complicații obstetricale legate de o posibilă trombofilie. Şi în cazul acestor femei de pot face test de diagnostic pentru trombofilie.

În principiu, medicul dvs obstetrician, în urma anamnezei şi a consultului vă poate recomanda analiza DACĂ consideră că aveți factori de risc sau suspiciune de trombofilie.

În multe țări, (în vestul Europei, dar nu numai), protocolul NU permite analiza de trombofilie decât după pierderea a 3 SARCINI CONSECUTIVE cu acelaşi partener. Per total în țările vest europene sunt protocoale mult mai rigide atât de diagnostic, dar mai ales de tratament, motiv pentru care femeile aflate în diaspora se confruntă cu o serie de dificultăți în a gestiona sarcinile cu trombofilie.

Este adevărat şi că în ultimii ani există o "supradiagnosticare" precum şi un ABUZ al medicației anticoagulante.

Din acest motiv țin să menționez un lucru: dacă ne facem toți analizele, o parte din noi vom avea ceva modificări, dar NU TOATE FORMELE DE TROMBOFILIE sunt asociate cu probleme legate de sarcină, iar tratamentul trebuie stabilit cu foarte multă cumpătare pentru că varianta injectabilă are multe efecte adverse.

Există o tendință de a "lua preventiv" tratament, deşi de multe ori acesta nu este necesar.

Cum trebuie gestionată situația în caz că se confirmă trombofilia la analize?

Primul pas este un consult la medicul hematolog (care să aibă experiență în sarcini cu trombofilie ! ) care va efectua analize complementare şi va stabili o schemă de tratament atât preconcepțional (dacă femeia abia a pierdut o sarcină şi urmează să o planifice pe următoarea) cât şi pe toată perioada sarcinii.

Colaborarea interdisciplinară este cheia în aceste sarcini cu risc obstetrical crescut. Medicul hematolog se va ocupa în paralel cu obstetricianul de partea care ține de coagularea sângelui, va ajusta dozele, va introduce altă medicație sau va opri medicația în funcție de cum evoluează analizele şi greutatea pecientei pe parcursul celor 9 luni.

Postpartum, după acele 6 săptămâni în care mama continuă tratamentul, trebuie o reevaluare la hematolog pentru a stabili dacă e în siguranță să oprească tratamentul sau nu.

Mai există risc de pierdere a sarcinii la mamele cu trombofilie care sunt pe tratament ?

De obicei nu. Dacă tratamentul recomandat este corect şi updatat mereu pe perioada sarcinii, hematologul este experimentat în direcția asta, iar gravida este riguroasă şi îşi administrează tratamentul corect, atunci riscul de pierdere DIN CAUZA TROMBOFILIEI este minim, spre zero.

Să nu uităm totuşi de celelalte cauze care pot duce la pierderea sarcinii.

Există factori care pot fi evitați/gestionați şi factori care țin de hazard.

Să nu uităm că Cel de Sus este singurul care îngăduie sau nu venirea pe lume a unui bebeluş sănătos născut la termen.

Medicii - doar lucrează prin El, iar multe cauze de pierdere a sarcinii NU pot fi controlate/tratate d.p.d.v medical.

CONCLUZIE:

Cum e bine de procedat în cazul gravidelor de trombofilie?

să găsească o echipă bună de medici în care să aibă încredere (obstetrician şi hematolog)

să urmeze tratamentul şi recomandările în mod corect

să îşi efectueze controalele şi analizele recomandate

să fie cât mai relaxată până la finalul sarcinii.

#trombofilie #sarcină #anticoagulant #avort #spontan #sarcinăoprită #injectii #aspenter #mutatii #coagulare #hematologie #tratament #hipertensiune #preeclampsie #IUGR #RCIU #nastereprematura

Dr. Cristina Buzgar - Medic Specialist Obstetrică-Ginecologie