Pierderea unei sarcini prin avort spontan şi sarcina oprită din evoluție

Nimic nu poate fi mai dureros din punct de vedere emoțional decât pierderea unei sarcini, mai ales când este vorba de un copil mult dorit, aşteptat sau obținut cu dificultate (uneori chiar prin tehnici de reproducere asistată).

Din păcate, 15% din sarcini se pierd, unele mai devreme, altele chiar în trimestrul 2.

Cel mai frecvent sarcinile de prim trimestru se opresc la 4 săptămâni (avort menstrual), la 8 săptămâni, şi mai rar la 12 săptămâni. Ulterior se elimină prin avort spontan.

În trimestrul 2, sarcinile se pierd mai rar, de obicei prin incompetenţă cervico-istmică, oprire în evoluție a sarcinii din cauza unor malformații severe (asociate sau nu unui sindrom genetic), ruptura prematură a membranelor (infecție, traumatism, etc).

Cele mai frecvente CAUZE de avort spontan:

sarcina oprită în evoluție

trombofilie ereditară sau dobândită

anomalii genetice

factori toxici (alcool, droguri, medicamente, lacuri, diluanți sau alți factori chimici)

traumatisme (accident de maşină, lovitură în zona abdomenului, etc)

consumul de ceaiuri/substanțe cu efect abortiv (ceai de pelin, medicamente)

deficit de fază luteală - strat foarte subțire de implantare pe care sarcina nu se poate fixa cum trebuie. Uneori aceasta situație duce şi la probleme de concepție

părinți purtători de boli genetice, care transmise la descendenți sunt incompatibile cu supraviețuirea unui embrion/făt

dezechilibre hormonale - boli tiroidiene sau alte patologii endocrine

malformații uterine

infecții

incompetență cervico-istmică

idiopatic - uneori nu se ştie cauza

SIMPTOME

În cazul sarcinii oprite ín evolutie, dispar simptomele de sarcină (oboseala, sensibilitatea sânilor, problemele digestive, etc).

Durerile de burtă, de spate, crampele sau eventualele sângerări apar abia după 2-3 săptămâni de la oprirea sarcinii.

Urmează apoi un avort spontan care, în funcție de vârsta sarcinii, poate fi cu atât mai dureros şi cu o hemoragie mai mare, proporțional cu numărul de săptămâni de sarcină.

În situațiile favorabile, în sarcini mici, unde nu a fost luat mult progesteron în prealabil (ca şi tratament preventiv) sarcinile se evacuează spontan, complet, fără sechele.

Există şi situații mai puțin fericite în care fie sarcina a fost mai mare, fie a fost o infecție locală, fie s-a urmat tratament cu progesteron în cantitate mare înainte de pierdere, când pot rămâne resturi trofoblastice intracavitare, lucru care duce la dureri mari dar şi la o hemoragie severă cu sânge roşu viu. Sângerarea nu se va opri până nu vor ieşi toate resturile din cavitatea uterină.

Deci simptomatologia avortului spontan poate debuta direct cu durere şi sângerare care se va opri doar atunci când avortul va fi complet şi uterul gol.

În situațiile favorabile cu sarcini mici, sângerarea durează câteva ore şi apoi se opreşte odată cu durerile.

În sarcinile mari, sau în sarcinile de trimestrul 2, avortul spontan se comportă ca o mini naştere, cu contracții din ce în ce mai dese până la ieșirea fătului (mort), și ulterior a placentei.

În incompetența cervico-istmică avortul spontan este asimptomatic, gravida nu va avea dureri, ci va simți direct cum iese bebeluşul (de multe ori când merge la toaletă). Este o situație foarte rară şi foarte tristă care necesită cerclaj la sarcinile viitoare.

DIAGNOSTIC

Iminența de avort reprezintă o durere sau o sângerare în primele 2 trimestre de sarcină fără să se dilate colul uterin, cu embrion/ făt viu şi care este de cele mai multe ori complet reversibilă (vindecare în cateva zile cu tratament).

Avortul în evoluție, este situația când pacienta vine la medic cu dureri şi/sau sângerări DAR colul este deja dilatat şi embrionul sau fătul (de obicei mort) în curs de eliminare din uter.

Diagnosticul se pune în urma unei consultații şi a unei echografii.

Diagnosticul de sarcină oprită în evoluție se pune la echografie când un embrion/făt mai mare de 6-7 săptămâni nu mai are activitate cardiacă sau, la sarcinile mici, sacul gestational are aspect diferit, este cu mai multe zile/săptămâni mai mic, vezicula vitelină este mărită de volum, embrionul este mult mai mic decât trebuia să fie iar valoarea hormonului betaHCG este în scadere la interval de 48-72 ore.

TRATAMENT

Pentru avortul spontan, dacă e o sarcină mică, fără complicații, se poate lăsa să se avorteze natural, complet, urmat de o recuperare de câteva zile.

Dacă sarcina este mai mare de 10-11 săptămâni se recomandă internarea în spital pentru monitorizarea avortului şi eventual intervenții ajutătoare şi controlul hemoragiei.

În avorturile de trimestrul 2 trebuie obligatoriu spitalizare și asistenţă medicală.

În cazul în care pierderea de sânge a fost foarte mare, se face tratament hemostatic şi perfuzii cu fier sau uneori, în cazuri grave chiar transfuzie sangvină.

COMPLICAȚII

Avortul incomplet - resturi intrauterine - În funcție de caz, de vârsta gestațională şi de severitatea situației se recomandă fie tratament medical cu pastile ce potențează eliminarea resturilor intracavitare, fie chiuretaj uterin evacuator şi hemostatic. Dacă se poate, ideal ar fi de evitat chiuretajul din mai multe puncte de vedere, mai ales când e vorba de prima sarcină.

Avortul spontan de trimestrul 2 sau sarcină de peste 12-13 săptămâni oprită în evoluție.

După avortarea produsului de concepție, de cele mai multe ori placenta (care este suficient de mare dar crudă, imatură) nu poate ieşi spontan.

De obicei se practică extracția artificială a placentei şi chiuretaj pentru a opri cât mai repede hemoragia (care este de obicei severă) şi pentru a evita o anemie severă maternă.

Avortonul (fătul avortat) este de obicei incinerat după acordul scris al mamei şi evaluarea la anatomie patologică. La dorința părinților se poate face analiză genetică dacă există suspiciune de boală genetică.

Endometrita postabortum

Reprezintă infecția endometrului (suprafața internă a uterului)

Apare când există resturi trofoblastice neeliminate, mai ales dacă există şi o infecție vaginală

Este mai frecventă dacă se face chiuretaj cu instrumente nesterile sau tehnică incorectă

Pentru prevenția endometritei se adminstrează mereu antibiotice pentru câteva zile, mai ales în urma unui chiuretaj.

Anemia - proporțională cu intensitatea şi durata sângerării.

Riscul de recurenţă - în trombofilie, malformații uterine, boli genetice ale părinților, etc

PREVENȚIE

Consult preconcepțional pentru a avea o evaluare cât mai completă a stării de sănătate a aparatului genital şi minimizarea factorilor de risc înainte de obținerea unei sarcini.

Suplimente preconceptionale (ce conțin myoinositol, acid folic, vitamina D, N-Acetil Cisteină, plante stimulatoare de fertilitate) care reglează ovulația, stimulează fertilitatea, potențează conceperea unui copil de calitate genetică bună şi reduc riscul de malformații de tub neural (spina bifida, anencefalie, etc).

În trombofilia diagnosticată este necesară administrarea de medicație potrivită, confirmarea cât mai precoce a sarcinii şi debutul rapid al tratamentului cu anticoagulant.

Cerclaj după incompetența cervico-istmică, după mai multe pierderi de trimestrul 1 sau după un avort de trimestrul 2.

Dr. Cristina Buzgar - Medic specialist Obstetrică-Ginecologie